Capurannu ‘n famigghia

 

Capurannu a casa ndu passamu,

tutti ssettati nda ‘na tavulata,

menzi pignati, prima mbiscitamu,

tuttu prontu nda tavula conzata.

 

 U zzì Pascali, ca manu lesta,

pigghia pruppetti e ‘ncumincia a mangiari,

mentri Meluzzu viri se ndi resta:

se poi finiscinu si senti mali.

 

U piscistoccu fattu ‘nzalata,

sutta a seggia ‘na cascia i nuci.

Chi trippicei: oh, chi mangiata!

Tutti chi parrunu: oh, quantu vuci!

 

U caputavula è me’ zzì Ninu,

ogni minutu chi voli struzzari,

in tuttu si mbivi se’ litri i vinu

e poi i numira ‘ncumincia a dari.

 

Me zzà Cuncetta, ch’è so’ mugghieri,

nci rici:-Va’ curchiti, ‘mbriacuni!

Mentri ssettati vicinu o brasceri

Micu e Melu si fannu u scupuni.

 

U zzì Pascali apri buttigghi,

a zzà Mela passa a nzalata,

me soru parra ca figghia:

nci cunta i Mica, tutta scialata.

 

I figghioli i senti grirari,

Rosa lava pignati,

Vicenzu ‘ncumincia a sparari

bumbi e bumbetti fora nde strati.

 

A menzanotti, barcuni barcuni,

sparunu bumbi ch’i senti i luntanu.

U zzì Pascali, chi mangia turruni,

poi si mbivi tri quarti d’amaru.

 

Tutti speramu mi passa a sfortuna

e ‘n annu giustu mi poti ‘rrivari;

se a bona sorti no ndi ‘bbanduna,

sordi chi cofina amu a portari.

 

Mangiamu e jocamu tutta a nottata,

restunu sulu se’ litri i vinu:

ma appena chi brisci a matinata….

chju su futti tuttu u zzì Ninu!