A posta

 

Er’a posta mi fazzu ‘n versamentu

ravanti a mia nc’era na signora:

o vuci chi jettava a ju mumentu

mi si siggi a pensioni di bon’ura!

      

A mpiegata cercava ma cunvinci

ca ju ritardu i posta è normali,

ma ija tisa tisa insistiva

ca so maritu no lavura e staci mali.

 

“Signora, non vi pozzu fari nenti,

no rriva prima ‘i ddu tri uri,

ieu fazzu u me doviri onestamente

e,se potiva, v’u faciva stu favori”.

 

“Oramai su tri jorna c’u riciti,

a curpa è sulu ‘i Berlusconi,

pagamu tassi… mericini… chi voliti,

mi servunu sti  ndu sordi ra pensioni!.”

 

Rispundi mastru Saru “cogghi liva”:

“Sentiti mostriceiu chi vi ricu:

era megghiu quandu nc’era a lira…

è u guvernu chi faci propriu schifu!”.

 

“Raggiuni aviti cumpari Saru,

ndi portaru cu ‘n peri a fossa ,

non nc’è mericina ne riparu…

ndi spruppunu i carni e ndi rassunu l’ossa.

 

Non viriti cu si ricovira o spitali?

Nc ‘è a barzelletta ri tri iorna:

o si guaritu o ti senti mali

ti mandunu p’a casa…è na virgogna!

 

A Scilla ‘n vecchiareju, l’autru iornu,

aviva a cacareia scali scali,

ma siccomu scadiva u terzu iornu,

u mandaru a casa menz’a nura e c’u rinali.

 

Sapiti  comu imu a finiri?

Restamu chi cazi ripezzati…

S’e cosi no cangiunu a doviri,

ndi ritrovamu a nura, senza sordi,

a menzu e strati.