Roccu pecchì ja è chin’ i genti?
‘N fartu a masru Micu nci pigghiau,
chiamaru a mbulanza tempu nenti
ma i chiavi ndo cassettu ne trovaru.
Telefunaru o spitali ‘i scilla,
cu guidava a srata sa mangiava,
a ffermera voliva a camumilla
pecchì ‘stu pacciu forti caminava.
Rrivau tempu nenti a Favazzina,
m’a prima curva sritta chi passau
na frana chi cariu ‘n pocu prima
pe mpilu a tutti i ddui ne mmazzau.
A marci’ arreutu subutu zziccau
mi pigghia affuiendu l’autosrata,
ma quandu all’uscita jiu arrivau
sta srata pe Bagnara era bloccata.
Ti pari a ttia ca si scoraggiau
partiu i sparata a Sant’ulia,
ma ‘i botta eppi a rallentari,
pecchi si caminava a na corsia.
Passaru cchiù i ddu uri
mi rrivunu a Rangiara,
na cristiana dissi:-
Grazii a Ddiu sunnu a Bagnara!
Ma quandu vicinu a Micu
sta mbulanza si fermau
era troppu tardu
e u cori i Micu si fermau.
Casi ravanti a Ddiu
U maru si presentau
e a Micu u Signuruzzu,
ddu cosi nci cercau:-
“Micu, comu mai a Bagnara moriti srati strati?”
“No sacciu Signuruzzu ,ma simu bbituati.”
“Micu, sicundu tia, a curpa ‘i cu è?
“È, Ru niputi, ru cuginu, ra soru; i me cugnatu Pepè.”
Bagnara 3 ottobre 2009